EXCLUSIV TTW

Interviu TTW. Vlad Ivanov: „Îmi amintesc de perioada când eu mă bucuram când veneau actorii de la București la Botoșani și mă țineam după ei pe stradă, fără să-i deranjez, ci doar să-i văd puțin. Nu numai în cinema, ci și în teatru, am învățat că trebuie să fii serios cu tine și cu talentul tău”

07/10/2020 - 16:25

Actorul Vlad Ivanov a fost invitat pe 30 septembrie - 4 octombrie la Iași, în cadrul festivalului Serile Filmului Românesc (SFR). În cadrul celei de-a 11-a ediție, o ediție în pandemie, actorul a fost prezent la proiecția filmului La Gomera (regia. Corneliu Porumboiu), unde joacă rolul lui Cristi, un polițist corupt. Tot în cadrul festivalului SFR, a susținut un spectacol-lectură Remember Patrick Dewaere. 

 

Vlad Ivanov a povestit în interviul acordat The Trust Word despre noua experiență a spectacolului-lectură, despre rolurile care îl incită și despre cea mai importantă lecție pe care a învățat-o din cinematografie. 

 

Ați susținut la Iași un spectacol-lectură, cum vi se pare această experiență?

Este o experiență nouă, inedită și asta se datorează în primul rând prieteniei mele cu Irina-Margareta Nistor, care s-a transformat într-o prietenie de grup cu Radu Rădescu și cu artiștii pe care îi invită el. E o chestie nouă și pentru mine, nouă și foarte frumoasă, pentru că, de exemplu, pentru spectacolul acesta nu am avut timp de repetiție, am avut doar o repetiție tehnică și efectiv tot ce a fost la Iași (n.r. Spectacol-lectură: Remember Patrick Dewaere) s-a născut datorită a trei artiști: Alin Zăbrăuțeanu, pe scenă cu mine și cu Radu care a fost pe partea mai tehnică. Între noi s-a născut acest spectacol, este așa cum spune și Patrick Dewaere „ca un acrobat care merge pe sârmă la mare înălțime și nu e asigurat”, cam așa a fost experiența. 

Vlad Ivanov în Spectacolul-lectură: Remember Patrick Dewaere

 

Am mai făcut două spectacole până acum, ultimul la Râșnov cu un bariton liric și cu o muziciană care cântă la pian și am făcut un spectacol-lectură despre viața unui bariton liric, Gyor, estonian de origine, și a fost foarte emoționant pentru că intri în viața lor și îi aduci în prim-plan pentru că sunt uneori persoane sau artiști necunoscuți oamenilor și forma aceasta de spectacol-lectură este o formă de cultură, oamenii vin și află despre artiști mari care au trăit și pe care nu i-au cunoscut și se creează un apetit pentru public. 

 

Ați spus în mai multe interviuri că Bebe din 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile a reprezentat o deschidere spre alte roluri. Dacă nu ați fi primit rolul, pe cine ați fi văzut potrivit să-l joace pe Bebe? De ce?

Nu m-am gândit pentru că sunt foarte mulți artiști talentați, nu sunt unic în peisajul acesta cinematografic românesc sau internațional. E mai important ce crede regizorul, ce crede el, pe cine consideră mai potrivit pentru acel rol. Și eu am dat casting pentru rol, dar Cristian Mungiu a ales că eu sunt cel mai potrivit în acel moment. E posibil ca după un an de zile să nu mai fi fost la fel de potrivit. Este vorba de acel moment în care regizorul decide că ești cel mai potrivit pentru acel rol. 

 

Ați spus că vă păstrați sănătatea mintală atunci când vine vorba despre un rol, mai ales un rol negativ. Cum anume vă păstrați sănătatea mintală? 

Mă raportez la lucrurile sănătoase, nu mă contopesc cu personajele decât atunci când le joc și încerc să scot aceste energii ale personajului și să redevin eu, Vlad Ivanov, cu care poți avea un interviu de exemplu. Pentru că dacă rămâneam Patrick Dewaere probabil că ai fi avut un interviu cu un depresiv. 

 

Vi s-a întâmplat să vă reproșați ceva pentru un rol? Asta după ce ați văzut deja filmul pe marele ecran. 

Mi s-a întâmplat. În timpul filmărilor noi ne străduim să ajungem exact la ce e cel mai just pentru personaj și pentru film, dar suntem oameni și nu supraoameni, și e posibil să ne scape uneori cel mai bun lucru sau să nu reușim să-l inventăm atunci și după ceva vreme dacă vezi filmul e posibil să-ți spui uite, aici, ar mai fi mers ceva. Eu nu sunt singur pe platou, e și regizorul și asistenții de regie și o decizie comună ce rămâne și nu e doar vina actorului, că își reproșează el, e pur și simplu un moment care se naște și moare atunci. 

 

Ați spus de mai multe ori că este important scenariul, trebuie să vă atragă. Ce trebuie să aibă mai exact un scenariul ca să fie pe placul actorului Vlad Ivanov? 

În primul rând, vreau ca personajele să fie foarte puternice și să pot să le interpretez. Îmi dau seama acum, la vârsta mea, cam ce plajă de personaje aș putea să construiesc și trebuie, în primul rând, să fiu onest cu mine și să văd dacă eu chiar pot să interpretez acel personaj, că poate are părți fizice pe care eu nu pot să le fac și poate că altcineva e mai potrivit. Trebuie să ai o onestitate cu tine însuți și să știi dacă ești potrivit pentru rolul acela. Și dacă personajul este ofertant, este bogat interior, are o lume fantastică care pe mine, Vlad, mă incită, atunci merg cu regizorul de mână.

 

Vlad Ivanov la proiecția filmului La Gomera

 

Lecții de cinema cu actorul Vlad Ivanov - „Actorii sunt și ei niște oameni. Oameni. Oameni. Numai că uneori ei seamănă cu dumneavoastră spectatorii mai mult decât semănați dumneavoastră cu dumneavoastră înșivă”

 

Sunteți un exemplu de perseverență, ați intrat din a patra încercare la Actorie, ce sfaturi aveți pentru tinerii care vor să devină actori? 

Dacă se descurajează înseamnă că determinarea lor de a face această profesie nu este îndestulătoare și ar trebui să se reorienteze spre altceva. Eu știu că am vrut să fac Teatru și Film, mi-am dorit dintotdeauna lucrul acesta și am luptat și am muncit pentru asta și aș fi intrat mai devreme sau mai târziu, cum spunea tata. Îmi amintesc că i-am spus tatei când am ajuns acasă, după a patra încercare, și el a spus doar bine și eu l-am întrebat da nu te bucuri? și a spus Nu, că știam că dai până intri. Nu am ce sfaturi să le dau, ei sunt cei mai în măsură să își dea sfaturi. 

 

Care este cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o din cinematografie? 

Să fii serios. Asta învăț de când am intrat, nu numai în cinema, ci și în teatru, să fii serios cu tine și cu talentul tău pentru că un talent care nu e lucrat tot timpul, se pierde. E ceva pe care ai primit clar, genetic, de unde nu știm, și dacă nu te ocupi să citești sau să faci o grămadă de alte lucruri care să întreții acest talent, el se duce cu timpul. „Actorii sunt…”, așa cum spunea John Osborne, din Cabotino, o piesă în care a jucat bunicul meu, la Teatrul Național „Actorii sunt și ei niște oameni. Oameni. Oameni. Numai că uneori ei seamănă cu dumneavoastră spectatorii mai mult decât semănați dumneavoastră cu dumneavoastră înșivă”.

 

SFR 11 | Ediție în pandemie

Cum ați descrie emoția reîntâlnirii cu actorii și regizorii care au fost prezenți la SFR 11?

Anul acesta a fost o emoție cu adevărat specială. E important că organizatorii nu au renunțat la această ediție, au vrut să meargă mai departe, și apreciez această determinare și această muncă din spate, care vine cu dragoste și cu pasiune și simt asta de fiecare dată când vin la SFR și anul acesta mai mult decât în alți ani pentru că a fost făcut un efort fantastic să ne putem întâlni. 

 

„Îmi amintesc de perioada când eu mă bucuram când veneau actorii de la București la Botoșani și mă țineam după ei pe stradă, fără să-i deranjez, ci doar să-i văd puțin”

 

Acum este o situație mai specială, însă, cum vedeți în general publicul de la Iași? Care este, de exemplu, diferența dintre un spectator de la Iași și unul de la București sau de la Cluj. 

Mi se pare un public care gustă filmul, care vine la filme chiar dacă anul acesta au fost aceste reguli de distanțare. Au rămas la sesiunea de întrebări și răspunsuri și oamenii pe stradă se bucură că vin actorii la Iași. Și îmi amintesc de perioada când eu mă bucuram când veneau actorii de la București la Botoșani și mă țineam după ei pe stradă, fără să-i deranjez, ci doar să-i văd puțin. Și zilele trecute m-am întâlnit pe stradă cu un tânăr, un elev care era cu tatăl lui, și m-a oprit și a zis „nu vreau nimic, doar am vrut să vă salut”

 

Victor Rebengiuc, a spus când l-am întrebat eu, „nu numai actorul, ci și publicul trebuie să fie talentat. Trebuie să fie pregătit pentru ce-i dă actorul. Este o legătură extrem de strânsă, e un flux energetic care merge de la actor către spectator și înapoi. Dacă acest flux nu există, actul creator nu e reușit”. Și la București și la Iași, publicul nu e mereu pregătit pentru ceea ce se întâmplă. Însă nu pot spune că există o diferență între publicul de la Iași și cel de la București.

Sursa: The Trust Word

#Vlad Ivanov #SFR #SFR11 #actorie #La Gomera #Patrick Dewaere #festival de film #cinema #spectacol-lectură



Share with:

CITESTE MAI MULT

ARHIVA

2020 Oct