EXCLUSIV TTW

TOP STIRI

Muzeul Satului Bucovinean vizitat online, în pandemie, de peste 1.600.000 de utilizatori. Reportaj TTW în imagini: Satul și povestea caselor țărănești din Bucovina

19/10/2020 - 20:11

Situat lângă Cetatea de Scaun a Sucevei, Muzeul Satului Bucovinean întruchipează un sat tradițional care găzduiește gospodării țărănești, biserica de lemn și clopotnița Vama, crâșma lui Moș Iordache și școala Securiceni. Dar mai mult decât atât, sunt prezentate și obiceiurile tradiționale, meșteșugurile și ocupațiile oamenilor de altădată. Pe lângă casele țărănești, se regăsesc în sat și Moara Mănăstirea Humorului, atelierul de olărit din Marginea sau Fierăria. 

 

TTW: Câte monumente de arhitectură cuprinde muzeul? 

Violeta Enea (șef serviciu Etnografie - Muzeul Național al Bucovinei): Acum, ridicate, sunt 54 de de obiective de arhitectură, dar sunt împărțite în cele două sectoare. Un sector este deschis spre vizitare, însemnând în jur de două hectare unde avem 34 de obiective, iar 21 sunt în celălalt sector, care, din păcate, nu este deschis, pe o suprafață de patru hectare. În total, Muzeul Satului are șase hectare. Și mai avem și depozitate monumente de arhitectură, care încă nu sunt ridicate. 

TTW: Aveți în vedere să faceți restaurări sau construcții în următorii ani?

Ne dorim, până la urmă, obiectivul nostru este să finalizăm proiectul pe toate cele șase hectare pe care le avem, să ridicăm tot ce avem depozitat și, sigur că da, în măsura în care găsim, mai putem achiziționa, de obicei, anexe gospodărești sau chiar alte case de locuit, instalații tehnice populare, dacă s-au mai păstrat în zonă.

Până ca toate cele șase hectare să fie deschise spre vizitare, puteți descoperi cele două hectare cu case tradiționale, anexe gospodărești și instalații tehnice tradiționale. De-a lungul ulițelor înguste, și pe o parte și pe cealaltă, întri în câte o căsuță, fiecare cu povestea ei, cu oamenii ei și obiceiurile specifice zonei. 

Câteva case reprezintă perfect ritualurile de trecere ale țăranului autentic: nașterea, nunta (ritual de integrare în rândul oamenilor gospodări) și înmormântarea. În cele trei case, vizualul este completat cu muzicalitatea: bocetele a trei femei care stau la „căpătâiul” bărbatului, cântecele de leagăn și melodiile de nuntă de la „iertăciune”. Bocitoarea și iertăciunea sunt obiceiuri specifice zonei Bucovinei, redate în mod autentic și original și la Muzeul Satului Bucovinean. 

În Casa Vicov din localitatea Vicovul de Sus, zona etnografică Rădăuți, regăsim ritualul de integrare: nunta. Manechinele îmbracate în port tradițional bucovinean întruchipează mirii, părinții de la care își iau iertăciune, nașii, niște nuntași și doi ceterași. Sprijinite de masa din mijlocul camerei se află cele două lumânări de cununie, iar pe masă busuiocul, colacul și plosca. 

 

 

Casa Straja, ridicată din cununi de bârne cu tindă și două camere, prezintă femeia care adoarme copilul pe cântecul de leagăn al Sofiei Vicoveanca și al Doinei Lavric. Așa cum scrie chiar la intrarea în Casa Straja, nașterea unui copil implica o serie de „rânduieli”, care trebuiau îndeplinite de mamă și de moașă. Până la creștinarea copilului, acesta trebuia ferit de deochi, prin legarea la mâna dreapta a unui fir roșu, obicei care se păstrează și astăzi în mai multe zone din țară. La scăldătoare, prima baie făcută nou-născutului, se aduceau obiecte simbolice: bănuți, zahăr și busuioc și după urmau botezul și cumătria. 

Casa Cacica, reprezentativă pentru zona geografică Humor, este construită după structura cameră, tindă, cameră. La intrarea, deasupra ușii, este așezat doliul. „Moartea, în concepția populară, este ultimul anotimp, iarna vieții. Întoarcerea în pământul din care mlădițe noi vor răsări în primăvară”.

Din satul cu arhitectură populară nu puteau lipsi biserica de lemn și școala, care, pentru cei care mergeau la bunici în Bucovina, ar putea însemna o reîntoarcere în timp și o emoție aparte pentru obiceiurile vechi. Biserica de lemn din Vama datează din 1783, are hramul „Înălțarea Domnului” și reprezintă o donație din partea Parohiei „Înălțarea Domnului” din Vama de Jos. 

(audio) TTW: Care dintre monumente sau case țărănești au fost mai apreciate de vizitatori? Pentru că sunt și câteva case cu povești. 

Școala din satul Securiceni, comuna Udești, găzduiește cancelaria, camera învățătorului, două clase mari, ambele din ciclul primar (clasele I-IV) și coridoarele. În clase se regăsesc băncile de lemn, numărătoarea de pe catedră, hărțile României pe pereții din spatele claselor și pe pereții laterali tabla înmulțirii și alfabetul. „Fix așa era și la școala din satul nostru, te spălai la intrarea în școală cu apă din fântână și mergeai la ore”, își amintește o doamnă care vizita Muzeul Satului Bucovinean și care recunoaște că era bine pe vreme ei. Privind la hârtiile așezate pe perete, îi povestește însoțitorului o întâmplare din clasele primare, când un coleg a „pârât-o” învățătoarei că nu învățase tabla înmulțirii. Dar câte s-au schimbat din 1935 și până acum.

TTW: Cum a fost această perioadă de pandemie pentru dvs.?

Violeta Enea: Ca toate muzeele din țară a trebuit să ne adaptăm și să aducem în fața publicului ceea ce înseamnă patrimoniu, ceea ce înseamnă muzeu și inclusiv partea de educație muzeală. De la începutul anului și până la începutul lui septembrie am avut peste 1.686.000 de vizitatori online, ceea ce este un lucru foarte bun, lumea a reacționat inclusiv la postările noastre vizavi de patrimoniu și cu ocazia aceasta am putut să aducem în fața publicului și patrimoniul depozitat: colecții de port, colecții de țesături, colecții de lemn, care nu sunt expuse în muzeu și sigur că ne-am reorientat cu atelierele de creație pentru copii și celelalte programe educative pe care noi le avem și le desfășurăm de ani de zile. Am putut să le desfășurăm online și cu ocazia acesta adresabilitatea a fost mult mai mare, la nivel național, chiar. De pe 26 mai, când s-a redeschis Muzeul Satului, am avut nesperat de mulți vizitatori, incomparabil cu anul trecut, dar din 26 mai până pe 30 septembrie, vizitatori efectiv am avut aproape 20.000. 

Online-ul a ajutat, dar nu se compară cu vizita în muzeu, cu contactul direct al publicului cu ceea ce înseamnă specificul zonei noastre. 

„Sigur, partea de turism este un concept mult mai complex care nu ține neapărat de noi, ține și de noi pentru că suntem o alternativă a ceea ce înseamnă turism cultural, care vine să întregească turismul religios, turismul de agrement, care se întâmplă în Bucovina”

Muzeul este imaginea vie a satului bucovinean și arată, nu doar locuințele bucovinenilor, ci și modul de viață, traiul de zi cu zi, ocupațiile și tradițiile locului. 

TTW: Cum ați putea valorifica frumusețea satului și să reînviați turismul în zonă? 

Violeta Enea: Noi spunem că am reușit lucru acesta. Am reușit deja să reînviem frumusețea satului pentru că, până la urmă, ceea ce înseamnă Muzeul Satului Bucovinean, este un model cultural al satului tradițional, care din păcate, se mai păstrează pe bucăți în județul Suceava și aici se poate găsi sinteza satului cu ceea ce înseamnă Vatra satului, cu construcțiile comunitare, care făceau parte efectivă din viața unui sat, cu reprezentarea mai multor tipuri de gospodării din județ: gospodării de munte, gospodării de podiș, mai multe tipuri de arhitectură tradițională și toate acestea se regăsesc în Muzeul Satului. Sigur, partea de turism este un concept mult mai complex care nu ține neapărat de noi, ține și de noi pentru că suntem o alternativă a ceea ce înseamnă turism cultural, care vine să întregească turismul religios, turismul de agrement, care se întâmplă în Bucovina. 

De curând, Muzeul Satului Bucovinean a fost închis pentru filmări și printr-un proiect al Fundației Hospice, s-a recreat Humuleștiul lui Creangă. Proiectul constă în realizarea unor scene din Copacul Dorințelor: Amintiri din copilăriei, pentru primul lungmetraj caritabil din România. „Pentru noi a fost o noutate, este pentru prima oară când se întâmplă la noi așa ceva. Ne-am bucurat că putem să dăm o mână de ajutor și să contribuim la această strângere de fonduri pe care o intenționează cei de la Hospice Casa Speranței, strângere de fonduri pentru copiii bolnavi. Sigur, va fi și un element de promovare, spunem noi, pentru că cei care au realizat acest film au găsit în Muzeul Satului acea doză de autenticitate pe care au căutat-o tocmai pentru a recrea Humuleștiul lui Creangă”.

Tariful unei vizite la Muzeul Satului Bucovinean este de 8 lei pentru adulți, 4 lei pentru pensionari, 2 lei pentru studenți, iar taxa de filmare este de 30 de lei. 






Sursa: The Trust Word

#Muzeul Satului Bucovinean #Muzeul Național al Bucovinei #tradiție #sate tradiționale #case țărănești #Cetatea de Scaun #Suceava #Violeta Enea #Casa Vicov #Casa Straja #Casa Cacica #școala Securiceni



Share with: